Au fost vremuri când senatorului Gabriel Mutu nu-i stătea nimic în cale. Și nici măcar nu e atât de multă vreme de atunci.
Era ditamai primarul Sectorului 6 și era înconjurat toată ziua de o armată de consilieri și trepăduși, gata să-i îndeplinească orice dorință. E drept că și muncea. Toată ziua la primărie sau pe teren, neobosit, dom’ primar mai găsea putere ca seara să onoreze cu prezența evenimentele mondene din sector, căci și socializarea face parte din îndatoririle unui bun edil. Iar atunci când un om obișnuit ar fi căzut lat de oboseală, domnul Mutu găsea puterea, în crucea nopții, să se întoarcă la birou însoțit de câte vreo stagiară dornică să învețe administrație, căreia îi arăta cum semnează ca primarul, până la orele mici ale dimineții.
Au fost vremuri bune, când primarii PSD din București deveniseră atât de rezistenți încât se certau tot timpul între ei, iar când se împăcau se apucau să se certe toți, în gașcă, cu Gabriela Firea, care avea bugetul mai mare ca al lor, ceea ce nu se prea făcea.
Dar astea-s vremuri demult apuse, care au ținut până pe la sfârșitul lui 2020, când Gabriel Mutu a pierdut triumfal primăria Sectorului 6. Norocul lui că partidul nu l-a abandonat și i-a oferit un post călduț de senator.
