Ovidiu Vrânceanu „Cam aceștia sunt politicienii brașoveni – copii avizi de imagine și care, dacă li se sparge mingea, se tăvălesc și zbiară că suntem ai ălorlalți”

În urmă cu patru – cinci ani, un prefect al Brașovului a povestit într-o conferință de presă cum se plimba cu familia prin pădure și a văzut un urs la o distanță de câtreva zeci de metri. Declarația era făcută în contextul în care autoritățile locale sunt luate prin surprindere de atacurile urșilor asupra oamenilor. După conferință, am scris un articol intitulat „Prefectul a dat nas în nas cu ursul”. După două ore, mă sună să îmi atragă atenția că fac mișto de el și că știe el că sunt al ălorlalți, că de aia îl iau peste picior.

În februarie anul acesta, autoritățile județene anunță că Aeroportul de la Ghimbav va fi „operațional” de la 1 noiembrie. Toată presa preia informația, acreditând ideea că se va zbura de la 1 noiembrie. Am lăsat să treacă momentul de glorie, iar după două zile i-am sunat să îi întreb ce înseamnă, de fapt, „operațional”: se va zbura de la 1 noiembrie? „Păi, știți, depinde de firmele aeriene”. Scriu că nu se va zbura de la 1 noiembrie. Informația este preluată și rostogolită cu sau fără sursă, nici nu mai contează. Șeful județului se simte lezat și mă sună să îmi spună că el citește printre rânduri și că știe el că noi suntem ai ălorlalți și de aia scriu chestiile astea. Ulterior, timpul ne dă dreptate și aceleași autorități anunță că „e posibil” să se zboare de pe aeroport abia din vara anului viitor.

Azi se deschide un târg de carte. Politicienii își rup gâturile să apară la deschidere, să dea frumos, să puncteze electoral. Am rugat-o pe colega mea Laura Nilescu Gal să vorbească cu cei „trei corifei” prezenți la conferința de deschidere și să îi întrebe ce cărți și-au luat, pentru că a vorbi tern și fără sens, ca niște politicieni, nu e de ajuns pentru un articol. Măcar să fie puțină culoare. Unul spune că și-a uitat portofelul în mașină, altul că și-a luat trei cărți, iar cel de-al treilea că și-a luat revista Libris (organizatorul târgului de cărți). Colega mea scrie în titlu ce și-a luat fiecare. Omul cu revista o sună pe colega mea să îi spună că asta se vede din ce a scris, că îi face promovare ăluia cu cărțile, că știe el că „stilul #BizBrașov” este ăla prin care îl ridiculizăm pe el și îl ridicăm în slăvi pe ăla cu cărțile.

Numele nu sunt importante. Sunt doar niște politicieni plătiți din bani publici să dezvolte Brașovul pentru că „în sfârșit ai cu cine” și să facă „treabă chibzuită”.

Cam aceștia sunt politicienii brașoveni – niște copii avizi de imagine și care, dacă li se sparge mingea, se tăvălesc și zbiară ca în reclama aia daneză de la Durex.

Hai, vă pup…