Nu am fumat în viața mea, nici măcar tutun. Despre consum de substanțe ilegale, cu atât mai puțin. Particip la competiții internaționale, unde se fac controale antidoping, din 2005. Poate de aceea îmi este atât de greu să înțeleg insistența cu care unii adversari politici plătesc site-uri ce se autodenumesc presă, dar nu sunt, să distribuie minciuni cu subiect și predicat cum că eu m-aș fi drogat vreodată. Înțeleg, în schimb, cum funcționează mecanismele din spatele acestor campanii.
Iată cum:
Un pretins jurnalist ia un filmuleț public și inofensiv, postat în urmă cu 6 ani și aparținând Federației Române de Curling, extrage câteva cadre și le publică pe un blog obscur, pretinzând că gestul său este un „pamflet”, dar folosind titlul „Un drogat la Primăria Brașov?!?” și descrierea/cuvintele cheie „Allen Coliban, droguri”. Din start, vorbim despre două fapte ilegale: folosirea unor imagini fără menționarea sursei și minciuna cu privire la momentul surprins în respectivele imagini.
Apoi imaginile sunt distribuite altor site-uri ce se pretind a fi presă. Fără verificarea sursei, aceștia amplifică mesajul, dar în stilul predat la școlile de manipulare – sub forma unor întrebări adresate cititorilor, fără asumarea unor afirmații/interpretări/concluzii cu privire la adevărul celor prezentate. Doar elemente de captare a atenției, click-bait-uri, care să genereze trafic, de tipul „Duduie Facebook-ul” și „cineva a scăpat de acasă, (…) nu spunem cine, persoană importantă”.
Factual, adevărul arată așa:
– nu „am scăpat de acasă”, ci am plecat cu familia, într-un concediu de câteva zile, în care am reprezentat România, alături de coechipieri, la Campionatul European de Curling – Grupa C. Dreptul de a fi acolo ni l-am câștigat tot pe gheață, terminând neînvinși campionatul național. Totul, pe banii noștri.
- ne-am fi dorit să aducem încă o medalie României, în acest sport olimpic. Am fost foarte aproape, la egalitate de victorii cu echipa calificată în play-off. Chiar și așa, am învins una dintre finaliste și cu cealaltă am controlat meciul până la final, pierzând doar pe o eroare a noastră.
- echipa României nu a căutat expunere pentru eforturile acestea făcute, repet, din resursele proprii ale membrilor ei. Eu sunt obișnuit să fiu înjurat și calomniat la ordin, dar mi se pare nedrept pentru coechipieri să treacă prin asta. Unul dintre ei, Bogdan Colceriu, a și luat atitudine, cerând un drept la replică pentru minciunile publicate de un jurnalist local (Sebastian Dan) cu privire la finanțare, drept la replică respectat doar parțial. În rest, presa din România a scris despre „ratarea calificării” înainte ca lucrul acesta să devină o realitate. Pun asta pe slaba documentare și pe neînțelegerea mecanismului de ierarhizare. Nimic după victorii, nicio declarație solicitată la final.
- pe canalul YouTube al Federației Române de Curling există un film al participării la Campionatul Mondial de Dublu-Mixt din 2016, primul episod fiind documentarea călătoriei către Karlstadt și pregătirea competiției. Nimic bizar sau deplasat în acel material.
- Un individ plătit să calomnieze preia imagini din acel film fără să menționeze sursa (!), scrie un articol calomnios bazat pe propria imaginație, mințind explicit cu privire la locul și data imaginilor și apoi se chinuie să le distribuie presei locale.
- câțiva pseudo-jurnaliști se chinuie să amplifice mesajul.
Din fericire, trăim într-o țară în care libertatea presei este garantată. Am tot respectul pentru jurnalismul de calitate, pentru documentațiile făcute profesionist și îmi este clară dificultatea presei de a supraviețui independent de banul controlat politic.
Din nefericire, pentru acei oameni care nu își respectă deontologia profesiei și mint cu bună știință, răspunderea legală este minimă sau vine foarte târziu.
Din fericire, de când avem democratizarea mijloacelor de comunicare online, puterea acestor indivizi este tot mai mică, iar orchestrarea campaniilor lor tot mai vizibilă.
