Priveam în dreapta marea cum străluceşte, iar în stânga câmpiile dintre Nikolaev şi Herson. Erau faimoasele cîmpii de ceapă şi harbuji – câmpii fără margini. Iar marea strălucea auriu în soarele arzător de la şes. Era tot Marea Neagră, dar într-un fel arată ea la Odesa, într-un fel la Herson şi cu totul altfel la Ialta, Foros, Gurzuf sau Feodosia. Marea Neagră e foarte diferită, dar nicăieri nu este mai frumoasă ca în Crimeea.

Moldova: riviera interbelică

Mai întâi, am fost pe litoralul „moldovenesc“. Zona Bugaz Zatoka era faimoasă în perioada interbelică. În perioada sovietică a fost dată în gestiune indirect „moldovenilor“.

Buceag și Găgăuzia

Aici treci spre Reni, cel mai important port la Dunăre al fostei Uniuni Sovietice. Acum pare adormit. Drumul Reni-Cahul se întinde de-a lungul Prutului. La doi paşi e Rezervaţia Prutul de Jos. Stînga Bugeacul, dreapta Bărăganul, Prutul, Dunărea, Marea Neagră. Începe o aventură incredibilă. Partea românească o cunoaşteţi cît de cît. Dincolo e ceva şi mai spectaculos.

Plajele necunoscute de la patru ore de București

Toate aceste locuri se întind de-a lungul a 200 de kilometri, practic distanţa Galaţi- Odesa. Poate un pic mai mult. Dar dacă s-ar face un punct de trecere la Sulina (tot se discută, nu mai ştiu dacă au reuşit) sau vama anunţată de la Isaccea Orlovka, am avea acces direct la cealaltă jumătate a Deltei Dunării, de o frumuseţe rară, şi acces imediat la peste 100 de kilometri de plajă.

Citeşte întreaga ştire: Marea Neagră pe care n-ați văzut-o: notițele de călătorie ale unui scriitor

Vasile Ernu