Radu Hossu : „America pe care o iubeam cu toții este în comă, iar cei care o conduc acum sunt la fel de vinovați pentru moartea civililor ucrainieni din ultima săptămână. Trump, complicele care încurajează înfăptuirea acestor atacuri teroriste si crime împotriva umanității”

Istoria a 36 de ore care ne indică cum va arăta viitorul:

13.04.2025 aprox. ora 10.15 (RO/UA time), Sumy, Ukraina: rusia atacă. 2 rachete balistice lovesc orașul. Până la ora asta, 35 de morți (între care 2 copii) și 105 răniți (între care 15 copii).

14.04.2025 aprox. ora 01:00 (Ro/UA time), infractorul condamnat Trump declară din Air Force One: „cred că a fost o greșeală”. Trump fiind unicul lider din civilizația occidentală care NU a condamnat atacul.

14.04.2025 după-masa: Emisiunea 60 Minutes de la CBS publică un interviu cu Președintele Zelenskyy filmat după atacul terorist din Khrivyi Rih unde Președintele Zelenskyy spune că, cu ajutorul aliaților Europeni, vrea să CUMPERE (nu să ceară, nu să cerșească – notă pentru incompatibilii cu rațiunea și decența) 10 sisteme de apărare anti aeriană Patriot pentru a proteja civilii.

14.04.2025 aprox. ora 19.00 (Ro/UA time): Condamnatul infractor Trump îl acuză pe Zelenskyy, Biden și Putin pentru începerea războiului, în două declarații diferite. Din Biroul Oval spune, răspunzând la o întrebare cu privire la dorința lui Zelenskyy pentru a CUMPĂRA sisteme Patriot „nu poți ÎNCEPE un război și să aștepți apoi rachete, nu poți ÎNCEPE un război cu o țară de 20 de ori mai mare decât tine” și într-o postare pe o rețea socială spune că „Zelenskyy, coruptul de Biden nu trebuiau să accepte toată nebunia”;

14.04.2025 aprox. ora 21:20 (Ro/UA time): Sumy, orașul lovit de atacul terorist cu o zi înainte, este chiar acum lovit din nou cu rachete balistice de către rusia.

Administrația Trump, în umila mea opinie este exact complicele care ajută la înfăptuirea acestor atacuri teroriste, crime împotriva umanității, nu doar prin pasivitate, ci pentru încurajarea lor prin declarațiile oficiale date de Trump.

America pe care o iubeam cu toții este în comă, iar cei care o conduc acum, în frunte cu Trump, sunt la fel de vinovați pentru moartea civililor din ultima săptămână – Krivyih Rih (9 copii și 10 adulți) și din Sumy (2 copii și 33 de adulți) ca și un individ care ține de șase în timp ce prietenul lui violează un copil fără de apărare.

Administrația Trump, în umila mea opinie este exact complicele care ajută la înfăptuirea acestor atacuri teroriste, crime împotriva umanității, nu doar prin pasivitate, ci pentru încurajarea lor prin declarațiile oficiale date de Trump.

Ucraina este irelevantă pentru Administrația Trump. Ucraina va fi abandonată de Trump. Ucraina nu a primit, de când e Trump președinte niciun pachet de ajutor militar. Tot ceea ce a primit este din ajutorul aprobat de Biden.

Europa este relevantă pentru Trump doar în sensul înțelegerii pe care o vrea cu Putin, de a împărți lumea în noi cercuri de influență, cercuri în care România și cel puțin partea estică a Europei intră sub influența rusă.

Acestea sunt dovezi care întăresc teoria mea exprimată acum ceva timp cum că Ucraina va fi sacrificată de Trump. Mi-a dispărut de mult orice speranță – năzuită din naivitate înaintea alegerilor din SUA, că Trump îl va înfrunta măcar din ego pe Putin.

Europa este singură. România este sub asaltul războiului hibrid al rusiei, politicenii noștri – mai ales Guvernul și marea majoritate a celor care populează Parlamentul, sunt imbecili în situații normale, însă pentru situațiile de criză extremă prin care vom trece, sunt absolut inadecvați.

Am vorbit cu oameni din Ucraina de când a fost atacul terorist de ieri. Nimeni nu se aștepta la „salvare” din partea lui Trump. Acolo, prezența constantă a morții, te face mult mai realist.

Ne așteaptă vremuri mult mai grele decât ne-am fi imaginat. Vremuri în care e nevoie de claritate, înțelepciune, curaj și acțiune. Și noi și liderii noștri – fie ei europeni sau locali.
Ucraina nu va ceda. Va lupta, cum spunea șeful CIA, „cu mâinile goale” împotriva rusiei „dacă va fi nevoie”.

Radu Hossu