„Viitorul şi trecutul/ Sunt a filei două feţe”, poate că de aici i-a venit lui Dan Popescu „Pişcu” ideea celei de a doua antologii din ceea ce se promite a fi o serie, „Boabe de poveste”: Oraşele viitorului, publicată, ca şi antologia anterioară, Antologia fantastică a cafelei, de Editura PAVCON.
Trecutul îl cunoaştem şi, având ca bază această cunoaştere, pe de o parte scriitorii extrapolează pentru a anticipa, pe de alta îşi imaginează. Te aştepţi, aşadar, la o antologie de povestiri încadrabilă anticipaţiei, amestec de ştiinţă, science-fiction, fantastic, fantezie şi imaginaţie. Dar, aşa cum pentru romanul modern, James Joyce este inovatorul, science-fiction-ul îşi are corifeii lui şi lumile viitoare îşi iau modele din trecut. A devenit o tradiţie. Asimov se foloseşte de istoria Imperiului Roman, „ecologistul” Frank Herbert de lumea beduinilor.
Cam la fel se întâmplă şi în antologie. Autorii se pot folosi de la poveştile din 1001 de nopţi până la cartierele de azi ale unei metropole pentru a-şi crea „oraşul”. Dar ce anume ar fi acest „oraş”? Un oraş, fie din trecut, prezent sau viitor, nu este doar o chestiune de urbanism şi arhitectură, de sistematizare şi parcelări funciare, ci mai ales de convieţuire. Un oraş este o societate, un spaţiu în care se pune problema identităţii şi alterităţii, a locului individului, ducând în cele din urmă spre antropologie. Poveştile antologiei, chiar dacă nu îşi propun în mod expres acest background, îi dau naştere prin descrierea unor moduri de viaţă în diverse contexte urbanistice. Iar asta o face literatura science-fiction încă de la naşterea ei. Oraşele viitorului sunt oraşe imaginare şi, dacă mi-ar pune cineva întrebarea ce oraş din literatura de anticipaţie mi-a rămas în minte, aş spune fără ezitare: Dyoto, oraşul lui Gérard Klein din Seniorii războiului. Cu atât mai incitantă este antologia oraşelor viitorului, cu cât cunoşti mai mult şi ţi-ai imaginat mai mult.
Ținta antologatorului a fost cea descrisă puţin mai înainte: nu a pus accent pe descrierea arhitectonică şi urbanistică a unor posibile oraşe (cum face Klein cu Dyoto), cât mai ales a urmărit modul de viaţă generat de un centru urbanistic. Antologia s-ar fi putut numi şi Comunităţile viitorului, cetăţile sau oraşele circumscriind un mod de viaţă.
mai mult la :
Cartea poate fi cumparata aici :
Descoperă mai multe la Matinal ⓜ mapamond media
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
