,,In tren, doi domni vorbesc nostalgic despre perioada Ceausescu. Ma uit la ei, unul, baiat tanar, in jur de 30, credincios – cu ceva minute mai devreme vorbise cu fervoare despre Dumnezeu – altul, grizonat, sarit binisor de 40…. deci om care a prins macar cativa ani in epoca aceea neagra.

<…>

Mi s-a strâns inima de tristete, mai ales ca nu-s primii oameni relativ tineri pe care-l aud evocand admirativ pseudo-realizarile unui criminal.

Oamenii au ajuns sa regrete Raul numai pentru ca lucrurile în Romania sunt atât de strambe. Coruptie, sărăcie, oamenii care se bejenesc fie pentru o pâine mai buna fie pentru ca nu vor sa mai trăiască într-un stat în care domnesc nepotismul, hotia și minciuna.
Dar un rău mai nou nu legitimeaza vechiul Rău, nu îl face mai bun, mai ales când vremurile pe care le trăim sunt rodul celor de dinainte. Suntem un popor mutilat de raul care ni s-a făcut în perioada comunista.

Casa, serviciu… ăla pe care erai obligat sa îl ai, chit ca îți plăcea ce faci sau nu. Este suficient sa ai asta ca sa te simți Om și sa trăiești ca atare?

Calitatea de OM nu ți-o dau cei patru pereți (ma rog, câți ori fi ei, multiplu de 4) pe care-i posezi sau faptul ca ai un serviciu care-ti permite concediu la Saturn prin sindicat. Contează cum îți trăiești viața intre pereții de beton și ce faci bun și relevant la serviciul unde te duci zilnic.

E trist ca memoria vremurilor acelea s-a șters. Oamenii uita ca trebuiau sa traiasca schizofren, una sa gândești, alta să spui, ca sa nu ajungi bătut de militie sau securitate. Ca nu puteai avea încredere în nimeni dintre cei din jur pentru ca oricine putea sa te toarne dacă făceai un banc politic, aveai câțiva dolari sau îl injurai pe Ceausescu.

Cu atât mai trist este sa fii credincios și să-l regreti. Poate unii oameni nu știu, dar în comunism s-au daramat biserici, unii preoti au fost transformati în turnatori, tradandu-si sacra menire (ce crunta soarta asta pentru o fata bisericeasca), când comunismul îl neaga pe Dumnezeu, neaga credința, neaga scanteia divina pe care o are în el Omul.
Sa mai vorbim de cozi, de întunericul și frigul din case? De tacamurile de pui? De butelia pentru care stateai iarna în frig cu orele așteptând să vină mașina? De lipsa benzinei? Despre oamenii împușcați când incercau sa părăsească țara? Despre faptul ca eram o închisoare cu apartamente în loc de celule?

Tot vehiculeaza unii porcăria aia cu Ceausescu care a plătit datoriile țării. Nu, nu Ceausescu le-a plătit, noi am plătit datoriile făcute de el pentru industrializarea prost gandita, megalomanica a țării. Le-am plătit cu prețul frigului din case și a umilintei cumpararii panii și uleiului pe cartela, a trimisului copiilor la cozi ca sa poată ști și ei cum este gustul de portocala. A invatatului la opait cu caciula pe cap în case și haine groase.
Apartamente? Blocuri? În occident, unde n-a fost comunism, sunt blocuri mai multe și mai frumoase decât ale noastre. Unii își permit sa cumpere spațiul în care traiesc, alții stau în chirii dar, dacă muncesc, o duc cu mult mai bine decât o duc oamenii din țările comuniste sau foste comuniste. Seniorii din statele care n-au avut comunism călătoresc după pensie, își trăiesc viața, batranii noștri care au muncit în comunism abia își permit să-și cumpere medicamente și pâine.
Cât despre cutremurul din ’77 și cum ar fi salvat Ceausescu vieți dacă era în tara…. mi-am amintit de inginerul Gheorghe Ursu, cel omorât de Securitate pentru ca vrut sa facă public faptul ca dictatorul a dat ordin pentru oprirea consolidarii blocurilor din centrul Capitalei afectate de cutremur. Blocurile mergeau si doar tencuite, ce daca la un nou cutremur urmau sa moara oameni? Important era sa se ridice Casa Poporului.

Ce trist a evoluat țara și cum raul a reușit sa șteargă memorii dacă oamenii ajuns sa regrete vremurile frigului și delatiunii.

Daca în Romania nu este bine acum e tocmai fiindcă a fost mutilata de comunism. Mentalitati deformate, frici, neincredere, sete de acumulare pentru a compensa ce nu a fost atunci. Și, călare peste tarele poporului roman tot ei, nomenclaturistii, securistii, continuatorii lor.

Romania nu e bine caci n-a avut o lege a lustratiei, n-a condamnat comunismul și pe inaltii lui slujbasi, a continuat sa meargă mai departe bolnava, condusa de apologetii raului, cangrenandu-se din ce în ce mai mult. Coruptie, aproape niciun fel de grija fata de om, jaf. Dar asta nu face comunismul bun, dimpotriva. E chiar sursa raului care a ros spiritul și trupul țării conducandu-ne spre degenerare. Dar poate dacă ne curățăm pe noi si aspirăm spre bine si adevar, o să facem bine și țara.”

Loredana Diacu, 14 februarie 2022

sursa : Sebastian Duma