Mircea Groza : „- Noa dară, ratută cu leurdă!

RATUTĂ CU LEURDĂ

Friji patru-cinci scrijele die clisă crestată, foc molcom, le-ntorci să nu le arz!
În astă vreme tai mânânțăl tri-patru hire die ciapă verdie, die ai poț pune și ai verdie, die ai! Mai tai coștie mnici o thipărușe roșie, dulce, scoț clisa, o pui la scurs, să mai lesă din unsoare.

În unsoarea rămasă în lespedie pui să să moaie thipărușa și ciapa mărunțâtie, amesteci cătingan, focu să hie blând! Dacă iești mai jingaș, țâpă unsoarea di la clisă și punie oloi proaspăt.

Speli leurda în duoauă-tri ape să nu rămâie nici hir de pământ ori altie gozuri. O dărăbulești așe ca laștiele, mai lătuță, de duoauă jejitie. Pui tătă leurda păstă ce-i în lespedie, amesteci iară, nu le pârgălești tare! Mintenași sparji patru-cinci uoauă, focu tăt moale! Amesteci cu grije tăt-tăt-tăt, pui tri jejitie die sare și o țâră de thiper. Lași ratuta mai moale, n-o friji tare, adauji clisa friptă.

On colț de ptită moale și gata prânzu! Ș-on castravetie uări oarece curethi morat ar mere!
S-aveți poftă!”